AD'UCE, ad'uc, vb. III. 1. Tranz. A lua cu sine un lucru si a veni cu el undeva sau la cineva (pentru a-l preda). ◊ Expr. Ce vânt te-aduce? se spune cuiva care a venit pe neasteptate. 2. Tranz. A apropia ceva de sine sau de o parte a trupului său. ♦ A da unui lucru o anumită miscare sau direcţie. ◊ Expr. A o aduce bine (din condei) = a vorbi sau a scrie cu dibăcie; a se dovedi abil, diplomat într-o anumită împrejurare. A aduce vorba de (sau despre) ceva = a îndrepta discuţia asupra unui obiect, a pomeni despre... 3. Tranz. A produce, a procura, a pricinui, a cauza. 4. Tranz. A face să ajungă într-o anumită situaţie, stare. 5. Intranz. A semăna întrucâtva cu cineva sau cu ceva. 6. Tranz. si refl. (În expr.) A-si aduce aminte = a(-si) aminti. - Lat. adducere.
Sursă : DEX'98 (1004)  - ana_zecheru

A aduce ≠ a duce
Sursă : Antonime (68518)  - siveco

AD'UCE vb. I. 1. v. duce. 2. v. îndoi. 3. a cauza, a pricinui, a produce, a provoca. ( A ~ mari daune statului.) 4. a crea, a produce, a realiza. (~ mari beneficii.) II. v. semăna.
Sursă : Sinonime (171053)  - siveco

ad'uce vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. ad'uc, imperf. 3 sg. aduce'a, perf. s. 1 sg. adus'ei, 1 pl. ad'userăm; imper. 2 sg. ad'u (dar: ad-o), neg. nu ad'uce; part. ad'us
Sursă : DOR (220495)  - siveco

A AD'UCE ad'uc 1. tranz. I. 1) (persoane sau lucruri) A lua ducând cu sine (undeva sau la cineva). 2) A apropia de corp sau de o parte a corpului. ~ mâna la cap. 3) A face să capete o anumită direcţie sau înclinaţie. ~ vorba (despre ceva sau despre cineva) a pomeni (despre ceva sau despre cineva). 4) A face să se producă; a provoca; a pricinui; a cauza. ~ câstig. Norii negri aduc ploaie. 5) A face să ajungă într-o anumită stare sau situaţie. ~ (pe cineva) la sapă de lemn a sărăci cu totul pe cineva. 6) A înfăţisa spre examinare. ~ un argument. II. (împreună cu unele substantive formează locuţiuni verbale, având sensul substantivului cu care se îmbină): ~ la cunostinţă a înstiinţa. ~ mulţumiri a mulţumi. ~ jertfă a jertfi. A-si ~ aminte a-si aminti. 2. intranz. 1) pop. (urmat de un substantiv precedat de prepoziţia cu) A avea trăsături comune; a fi deopotrivă; a se potrivi; a semăna; a se asemăna. 2) (urmat de un determinant precedat de prepoziţia a) A emana un miros specific (de obicei, neplăcut). ~ a mucegai. ~ a dogorât. /<lat. adducerre
Sursă : NODEX (322003)  - siveco